Zambetul moare...

 Buna dragii mei...dupa atata vreme in care n-am mai postat nimic...azi in sfarsit imi fac curaj si mai postez o poezie,aici,pe blog! Nu stiu daca mai are rost sa-i mai fac vreo descriere,cred ca se va intelege totul din poezie!
 

Zambetul moare

De ce oare plange atata lume?
Unde`s vremurile de alta data?
De ce nu se mai spun glume?
Nimeni nu mai rade cum o faceau odata

Unde a disparut zambetul,fericirea?
Unde oare sunt toate acum?
Le-au inlocuit lacrima si durerea
Tot ce-a fost frumos acum e scrum

Nici un zambet nu mai vezi
Unde-i surasul,unde-s chicotelile
Nu mai stii nici ce sa mai sa crezi
Caci lacrima spala toate zambetele

Printre atatea lacrimi ce dor
Zaresc doar chipuri triste
Privesc zambete ce mor
Vad numai suflete pesimiste

Asta nu-i lume in care sa traiesc
E mult,mult prea dureorasa
Eu vreau sa rad si sa zambesc
Eu vreau,dar lumea nu ma lasa

Privesc zambetul cum moare incet
Ma doare sufletul atat de tare
Si lasa in urma un regret
Caci simt ca si-al meu zambet moare

Timpul nu sta pe loc,ci zboara!

   Buna seara oameni buni! (ca este seara,ca acu mi-a venit si mie inspiratia si cheful de a posta pe blog)...am vreo 15 mnute de cand am terminat de scris poezia ce urmeaza sa fie postata astazi, si acum stateam sa ma gandesc daca sa o postez pe blog sau nu.Pana la urma m-am hotarat,o postez! Dar pana la poezie,haideti sa va povestesc cum "m-a lovit inspiratia" astazi!

   Stateam azi degeaba,si incepusem sa ma plictisesc cam tare,si nu prea suportam sentimentul asta.Ma tot gandeam ce sa fac,sa am o ocupatie ceva. M-am jucat, am vizionat si un film,si tot degeaba tot ma plictiseam,pana la urma tot muzica m-a salvat! am dat peste o melodie superba Loreena Mckennit-Tango to evora!...Ascultand-o mi-am amintit ca am 21 de ani si parca mai ieri eram copil,plus ca ieri vorbeam cu niste prieteni tot despre acest subiect,si eram toti nostalgici.Tot gandindu-ma cu nostalgie,la anii ce-au trecut, am fost lovit de inspiratie si de un sentiment puternic...ceea ce m-a facut sa scriu poezia care urmeaza acum sa fie postata! Dar...destul cu povestile, "vorba multa,saracia omului"...sper sa va placa noua poezie!

Timpul nu sta pe loc,ci zboara!

 La inceput nu intelegeam
Stiam sa rad si sa zambesc
Eram copil,prea multe nu stiam
cu timpul am inteles,Imbatranesc
Si atunci am simtit prima oara
Ca timpul nu sta pe loc,ci zboara

Am inceput sa cresc,imi faceam vise
Crezand ca viata e doar un joc usor
zambind,visand la lumi promise
simtind ca visand,incep sa zbor
Atunci am inteles a doua oara
Ca timpul nu sta pe loc,ci zboara

Incet crescand parca fara sa-mi pese
Ma bucuram de viata cea mai frumoasa
Gustam din bucuriile cele mai alese
Fara sa-mi pese ca lumea era geloasa
Atunci,am inteles pentru a treia oara
Ca timpul nu sta pe loc,ci zboara

Incet,lasam copilaria in spate
Fara a ma gandi macar la viitor
Inaintam spre alte varste fermecate
Crezand ca va fi la fel de usor
Atunci a fost a patra oara
Cand am inteles ca timpul zboara

Am inteles atunci ca nu e la fel de usor
Am vazut atunci cum altii distrug vise
Am vazut cum sperantele oamenilor mor
Am vazut zamebete cum sunt ucise
Am inteles atunci pentru a mia oara
Ca timpul nu sta pe loc,ci zboara

Am inteles mult prea tarziu
Ca am crescut,ca nu mai e ce-a fost
Pe atunci nu stiam,acum cred ca stiu
Lacrimile varsate acum sunt fara rost
Caci acum stiu cat o sa doara
Ca timpul nu sta pe loc,ci zboara

Am sa incep sa scriu povesti...

    Dupa o absenta indelungata,astazi, in sfarsit revin cu o postare noua!Multi mi-au spus ca pe blog am mai mult poezii triste.E drept ca majoritatea sunt triste dar sunt si unele care nu sunt triste. Asa ca azi m-am gandit sa postez ceva frumos,care sper sa va placa!
  Deci azi,nu sunt trist,si chiar de as fi fost, tot nu as fi pus ceva trist...asa ca ...azi pun o poezie mai speciala!Azi mi-am amintit cum ma simteam cand iubeam,cat de visator eram,cat de frumos era!Cunoasteti sentimentul nu?!E ceva ce nu se poate descrie in cuvinte,dar,am sa incerc sa-l descriu pentru cei care ar dori sa inteleaga acel sentiment!Sper ca in urmatoarea poezie sa exprim exact ce inseamna sa iubesti si sa fii iubit!


"Am sa incep sa scriu povesti..."

Am sa-ncep sa scriu povesti
Doar tu iubito sa le citesti
Povesti cu zmei, printese,regi
Pe care doar tu le intelegi

Am sa-ncep sa scriu povesti
Ca sa te fac sa imi zambesti
Despre dragostea din basme-ti scriu
Pentru ca despre asta stiu

As vrea sa te pot face sa visezi
Sa intelegi si ce nu poti sa vezi
Sa poti sa vezi,sa poti s-asculti
Cantecul inimii,sa-l simti

Caci cu privirea ta ma-nebunesti
Atat de fermecatoare esti
Si ce frumos stii sa iubesti
Si cat de dulce imi zambesti

Esti o minune,esti un inger
Invaluita toata in mister
Si stau si ma gandesc si sper
Cum ar fi sa plutim usor spre cer

Si-as vrea sa stie o lume-ntreaga
Ca te iubesc si imi esti draga
Si am o idee, o idee vaga
Despre cum sa-i fac sa inteleaga

Sa-i fac sa inteleaga cine esti
Sa-si imagineze cum zambesti
Sa isi doreasca sa  le vorbesti
Despre fericire sa le graiesti

Sa afle toti cat de frumoasa esti
Caci tu m-ai inspirat sa scriu povesti
Sa stie lumea ce-nseamna sa iubesti
Am sa continui sa scriu povesti