Arlecchino va numara: 1...2...3...

marți, 18 ianuarie 2011

Despre Viata

    Salutare lume,si eventual,lume noua! A mai trecut un an,un an in care s-au intamplat atatea,si bune si rele,dar cu toate astea mergem mai departe cu fruntea sus,cu speranta in suflet,si cu gandul ca urmeaza ceva mai bun!
     Imi pare rau ca am lipsit atat de pe blog,dar,adevarul e ca , nici nu prea stau eu asa zilnic sa postez. Sunt o fire schimbatoare si ...cred ca de asta nu prea stau asa mult pe blog! Oricum,vroiam sa va spun ca mi-am luat chitara,chiar daca nu stiu sa cant! Exista timp sa invat,si cine stie...poate invat pana la urma! Dar trecand peste asta,ca o sa mai dureze pana invat eu sa cant la chitara ca sa imi fac propriile coloane sonore pentru fiecare postare. Pana invat sa cant la chitara,traiasca Youtube,Trilulilu si restul!
    Poezia de azi care o voi posta,se numeste "Despre viata". E o poezie mai veche,nu mai tin minte exact cand am scris-o,dar...azi le rasfoiam si am recitit-o si am spus ca trebuie sa o postezi si pe asta! Ce pot sa spun despre poezie, din titlu se intelege cam despre ce ar fi vorba in ea,dar ideea e ca , am scris despre cum vad eu viata! Poate unii nu vor fi de acord cu ceea ce am scris eu in poezie,dar totusi asa am gandit si zic eu,am gandit bine!
   Poezia sa spunem ca este adresata celor care vad viata un dezastru, e pentru cei ce nu inteleg ca viata are si urcusuri dar si coborasuri, e pentru cei care nu stiu cum sa lupte cand sunt demoralizati sau deprimati! Atat va spun,...nu va mai temeti,pentru ca nu aveti de ce!
   Si eu am trecut prin asa ceva, si eu am fost demoralizat si deprimat, dar...am reusit sa vad altfel viata, am reusit sa trec peste tot pentru ca am avut prieteni langa mine, si pentru ca eu chiar mi-am dorit sa trec peste tot,sa fiu fericit si sa imi fie bine! Sper ca o veti intelege!Tineti minte VIATA e frumoasa si merita traita din plin!

                                                             Despre Viata


Pe obraz cu lacrimi reci
Si-n piept cu o inima grea
Prin viata incet ai sa treci
Luptandu-te cu durerea

Pasind incet prin noapte
Inaintand in necunoscut
Urmarit de acele soapte
De care mereu te-ai temut

Vei rade si vei plange
Vei iubi si vei suspina
Inima ti se va frange
Si nimeni nu te va alina

In viata, multe ai sa pierzi
Dar vei si castiga multe
In tine,va trebui mereu sa crezi
Iar sufletu-ti va trebui sa lupte

Chiar de-ti va parea greu
Chiar de te vei simti parasit
Va trebui sa lupti mereu
Caci e un razboi fara sfarsit

Viata ce pare un chin
E o lupta nesfarsita
Il vei numi "crudul destin"
Scanteia rea in tine sadita

Impotriva ei de vei lupta
Nu vei putea nicicand sa-nvingi
Te vei preda,vei abandona
Si ai sa simti ca-ncepi sa te stingi

Chiar de-i grea sau e usoara
Chiar de e cruda si nemiloasa
Si chiar de-ncepe sa te doara
Trebuie sa lupti s-o faci frumoasa

duminică, 27 iunie 2010

Zambetul moare...

 Buna dragii mei...dupa atata vreme in care n-am mai postat nimic...azi in sfarsit imi fac curaj si mai postez o poezie,aici,pe blog! Nu stiu daca mai are rost sa-i mai fac vreo descriere,cred ca se va intelege totul din poezie!
 

Zambetul moare

De ce oare plange atata lume?
Unde`s vremurile de alta data?
De ce nu se mai spun glume?
Nimeni nu mai rade cum o faceau odata

Unde a disparut zambetul,fericirea?
Unde oare sunt toate acum?
Le-au inlocuit lacrima si durerea
Tot ce-a fost frumos acum e scrum

Nici un zambet nu mai vezi
Unde-i surasul,unde-s chicotelile
Nu mai stii nici ce sa mai sa crezi
Caci lacrima spala toate zambetele

Printre atatea lacrimi ce dor
Zaresc doar chipuri triste
Privesc zambete ce mor
Vad numai suflete pesimiste

Asta nu-i lume in care sa traiesc
E mult,mult prea dureorasa
Eu vreau sa rad si sa zambesc
Eu vreau,dar lumea nu ma lasa

Privesc zambetul cum moare incet
Ma doare sufletul atat de tare
Si lasa in urma un regret
Caci simt ca si-al meu zambet moare

luni, 15 martie 2010

Timpul nu sta pe loc,ci zboara!

   Buna seara oameni buni! (ca este seara,ca acu mi-a venit si mie inspiratia si cheful de a posta pe blog)...am vreo 15 mnute de cand am terminat de scris poezia ce urmeaza sa fie postata astazi, si acum stateam sa ma gandesc daca sa o postez pe blog sau nu.Pana la urma m-am hotarat,o postez! Dar pana la poezie,haideti sa va povestesc cum "m-a lovit inspiratia" astazi!
   Stateam azi degeaba,si incepusem sa ma plictisesc cam tare,si nu prea suportam sentimentul asta.Ma tot gandeam ce sa fac,sa am o ocupatie ceva. M-am jucat, am vizionat si un film,si tot degeaba tot ma plictiseam,pana la urma tot muzica m-a salvat! am dat peste o melodie superba Loreena Mckennit-Tango to evora!...Ascultand-o mi-am amintit ca am 21 de ani si parca mai ieri eram copil,plus ca ieri vorbeam cu niste prieteni tot despre acest subiect,si eram toti nostalgici.Tot gandindu-ma cu nostalgie,la anii ce-au trecut, am fost lovit de inspiratie si de un sentiment puternic...ceea ce m-a facut sa scriu poezia care urmeaza acum sa fie postata! Dar...destul cu povestile, "vorba multa,saracia omului"...sper sa va placa noua poezie!

Timpul nu sta pe loc,ci zboara!

 La inceput nu intelegeam
Stiam sa rad si sa zambesc
Eram copil,prea multe nu stiam
cu timpul am inteles,Imbatranesc
Si atunci am simtit prima oara
Ca timpul nu sta pe loc,ci zboara

Am inceput sa cresc,imi faceam vise
Crezand ca viata e doar un joc usor
zambind,visand la lumi promise
simtind ca visand,incep sa zbor
Atunci am inteles a doua oara
Ca timpul nu sta pe loc,ci zboara

Incet crescand parca fara sa-mi pese
Ma bucuram de viata cea mai frumoasa
Gustam din bucuriile cele mai alese
Fara sa-mi pese ca lumea era geloasa
Atunci,am inteles pentru a treia oara
Ca timpul nu sta pe loc,ci zboara

Incet,lasam copilaria in spate
Fara a ma gandi macar la viitor
Inaintam spre alte varste fermecate
Crezand ca va fi la fel de usor
Atunci a fost a patra oara
Cand am inteles ca timpul zboara

Am inteles atunci ca nu e la fel de usor
Am vazut atunci cum altii distrug vise
Am vazut cum sperantele oamenilor mor
Am vazut zamebete cum sunt ucise
Am inteles atunci pentru a mia oara
Ca timpul nu sta pe loc,ci zboara

Am inteles mult prea tarziu
Ca am crescut,ca nu mai e ce-a fost
Pe atunci nu stiam,acum cred ca stiu
Lacrimile varsate acum sunt fara rost
Caci acum stiu cat o sa doara
Ca timpul nu sta pe loc,ci zboara