Moartea lui Arlecchino...

                                      "Am fost zambet si lacrimi pe acelasi obraz
                                       Am fost ras si durere si vise
                                       Am fost pus pe sotii si plin de haz
                                       Si-acum sunt trist ca genele-nchise"

    Azi,sunt suparat...atat de suparat incat...nu-mi mai arde sa mai spun prea multe,asa cum o faceam de obicei!Azi,nu voi mai spune nimic...caci o parte din mine a mai murit!Timpul trece si nu se va mai intoarce niciodata inapoi pentru nimeni,regret unele lucruri,sunt nostalgic cand vine vorba de liceu si multe altele...azi...sunt suparat...azi...doar voi posta poezia care-mi va descrie starea!Sper sa va placa...


     "Moartea lui Arlecchino..."

 De ce vreti sa ma cred un sfant
Ce rost au oare aceste vorbe-n vant?
Ce rost am eu pe acest pamant?
Conteaza oare cum sau cine sunt?

Oare chiar sunt atat de bun?!
Oare conteaza mereu ce spun?
Oare nu sunt si eu un om comun?
De ce pare viata asta un surghiun?


                                          Si viata mea e ca un chin
                                          Pe care as vrea sa mi-l alin
                                          Un izvor al durerii ce curge lin
                                          E un izvor adolescentin

                                          E un izvor care nu seaca
                                          Ce ma va mistui mereu
                                          Dar azi timpul n-o sa mai treaca
                                          Caci astazi ma voi stinge eu

                                          Acum voi disparea in intuneric
                                          Si-mi voi lua chinul cu mine
                                          Ma voi duce in peisajul meu feeric
                                          Poate asa,va v-a fi mult mai bine

                                          In adancuri am ingropat sufletul
                                          Caci prea mult se chinuia
                                          Iar de pe fata am sters zambetul
                                          Care durerea-mi ascundea

                                          De ma veti striga,nu voi auzi
                                          De azi nu mai simt nimic,am inlemnit
                                          De azi nimic nu ma va mai incalzi
                                          Caci Arlecchino...a murit!

Durerea unui suflet...

  De ce oare sufera lumea din ziua de azi?De ce lumea nu vrea sa fie mai buna?De ce lumea nu mai stie sa iubeasca?Si mai ales...De ce oamenii de azi nu se mai ajuta intre ei?De ce nu le mai pasa de suferinta altora?
   Ma simt atat de trist si abandonat,dar totusi...atat de iubit si de fericit!Sunt fericit pentru ca am prieteni speciali alaturi de mine...am cui sa ma plang,chiar daca stiu ca nu am sa o pot sa o fac vreodata...e ca o lege...eu sunt umarul pe care "ei" plang...dar eu ...eu nu-mi permit sa plang pe umarul lor...chiar daca multi mi-au spus sa fac asta!Nu pot si pace!
    Mereu m-a certat lumea pentru astfel de treburi,mereu mi s-a reprosat ca...eu cand sunt suparat sau trist...ma ascund si ca nu spun nimanui,ca mereu ii linistesc pe cei care plang si sufera,sau ca de ce mereu incerc sa ii ajut pe cei care au "ganduri negre"? (cei care au intentia sa se sinucida)...ca nu fac bine ca pun suferinta altora mai presus de a mea...ca uit mereu de mine si de "durerile" mele...si ca niciodata nu am timp de mine pentru ca stau si vorbesc cu toti "prostii"!
    Asa cum unii nu ma pot intelege pe mine de ce fac asta...asa...nici eu nu-i pot intelege pe toti...de ce spun..."de ce vorbesti cu toti prostii?,daca e prost si vrea sa moara lasa-l sa moara ce treaba ai tu cu el?!"...si apoi imi aruncau si replica..."tu nu vezi ca tu te distrugi mai tare tot ajutandu-i?...tu nu vezi ca tu ii ajuti...dar pe tine nu te ajuta nimeni!"...Le-am spus mereu tuturor: "Daca ei sunt "prosti" ca vor sa faca asta...ce-ar trebui sa facem...sa-i lasam sa moara?...si apoi sa ne intrebam de ce mor copii,adolescenti,tineri,...oameni care au toata viata inainte...dar slabi de inger,care din cauza unui esec in dragoste, sau care din cauza unor probleme in familie vor sa-si puna capat zilelor!Sa nu mai spunem si de vina "noastra",a celor care ii respingem pentru ca nu putem...sau mai bine spus...nu vrem sa ii intelegem,nu vrem sa-i ajutam,de parca acei oameni ar fi contaminati cu cine stie ce boala!

  Si ei sunt oameni ca si noi,care poate nu inteleg viata,care poate...la o "lovitura" mai grea,se demoralizeaza complet si nu mai judeca si atunci...vor sa incheie socotelile cu viata!Si ei sunt oameni si merita sa traiasca...si vrem sau nu sa credem...e vina noastra ca ei aleg sa nu mai traiasca,pentru ca din cauza noastra se simt respinsi si neintelesi,pentru ca ii renegam si nu vrem sa le ascultam "durerea din suflet"...pentru ca se despart familii,iar copii cresc fara ambii parinti...pentru ca in tinerete parintii s-au luat mai mult...pe interes!Atata timp cat exista indiferenta pe lume si nepasare...eu am sa raman cum sunt,am sa fac ce-am facut si pana acum!Am eu un suflet de aur?sunt oare un inger?Nu,nu sunt nici una nici alta sunt doar un om care s-a saturat de atata suferina in lume,pur si simplu nu mai vreau sa vad ca plange lumea!pana data viitoare...mai punem un gand pe-o "foaie"...lor le este dedicata urmatoarea poezie:

     "Durerea unui suflet..."

In adancuri de lumina
Sub vazduhul cel albastru
O fata plange si suspina
Pe un piedestal de alabastru

Cu sufletu-i zdrobit
Cu inima-i pustie
Caci a pierdut ce a iubit
Iar ce sa faca nu mai stie

E tot mai trista si mai rece
Sta tot timpul mai retrasa
Sta si plange si timpul trece
Iar durerea tot mai tare o apasa

E mereu indurerata
Caci durerea-n ea o strange
Sufletul-i tras ca pe roata
Iara inima-i se frange

Se simte abandonata
Nu-si gaseste locu-n lume
Iar lacrima-i se frange toata
Peste masca sa de glume

Nu mai stie ce sa faca
Ca sa scape de durere
Peste chin nu stie sa treaca
Nu mai stie nici sa spere

Nu stie pe cine sa creada
Nu mai crede in fericire
Un cer senin ar vrea sa vada
Ca sa creada iarasi in iubire

In Noiembrie intr-o seara...

   Da oameni buni,azi...fac iarasi o postare...binenteles asa cum v-am obisnuit...cu o poezie!
 Azi,a fost super!Dupa ce ca doua zile am muncit pe rupte la amenajarea "bârlogului" meu, am mai plecat si de nebun la plimbari! Ce pot sa spun,pana acum nimic neobisnuit pentru mine...poate pentru altii ...e neobisnuit sa te duci sa te plimbi singur! Buuuun...deci...am plecat singur ...(ca de obicei)...la plimbare!...era noapte...ceata...dar...nu era prea frig...dar oricum ar fi fost eu tot ma duceam sa ma plimb!Norocul meu e ca am unde sa ma plimb,am unde sa ma linistesc,am unde sa meditez...si anume...pe faleza!E superb sa te plimbi seara pe faleza, fie vara, fie toamna,fie primavara sau iarna!E un mic colt de rai pentru mine,e un loc care ma linisteste si ma face mereu sa visez!
   Azi dupa cum am spus mai devreme,era deja noapte pentru ca era vreo 6 seara cand am plecat de acasa...si era o ceata foarte mare,dar,nu era foarte frig!Am ajuns repede pe faleza, si cand m-am uitat ...nu era zare de om pe faleza,(erau doar niste cupluri care petreceau niste momente romantice...ca doar de...peisajul chiar era unul foarte romantic,si nu zic nu...si mie mi-ar fi placut sa fiu cu cineva) cand am vazut ca nu e nimeni...m-am simtit mai in largul meu,puteam sa merg,sa alerg sa cant sa urlu,puteam sa fac cam tot ce ma taia pe mine capul atunci!Si m-am plimbat pana am ajuns cam pe la capatul falezei,acolo...am vazut o multime de pescarusi care se "jucau"...multi tare...si nu stiu...m-a impresionat!M-a impresionat peisajul "sumbru" dar totusi linistit...peisaj "sters" dar totodata atat de expresiv...si...m-a inspirat sa scriu si...poezia de azi...care sper sa va placa!

    "In Noiembrie intr-o seara..."

In Noiembrie intr-o seara
Pe cand noaptea da s-apara
Si cand ceata se coboara
Vocile-ncep sa dispara

In Noiembrie intr-o noapte
Se aud mii si mii de soapte
De la suflete ce n-au fost apte
Pentru dragoste sa faca fapte

In Noiembrie pe inserate
Sufletele devin agitate
Plang inimile insingurate
Caci dispar iubiri curate

Intr-o seara de Noiembrie
Suflete ranite-ncep sa bantuie
Suflete disperate ce se chinuie
Si pe care dragostea le mistuie

Dar iubirea o sa apara
Si nimic n-o sa mai doara
Si-apoi toate o sa dispara
In Noiembrie-n-aceeasi seara

Asta e tot ce-am stiut sa scriu
Pentru ca asta e tot ce stiu
Stiu gandurile unui suflet pustiu
Spuse in Noiembrie seara tarziu

O vina...

   Astazi vom discuta despre baieti si despre "capacitatea" lor de a iubi adevarat! Se spune despre baieti ca sunt reci,cruzi,ca nu stiu sa iubeasca,ca doar isi bat joc,ca sunt numai pe interes si ca mai mereu "toti" urmaresc aceeasi chestie,sa spunem ca au "acelasi obiectiv" de atins! Ei bine...nu zic nu,asa e...dar...aceasta "informatie" nu e tocmai corecta,pentru simplul fapt ca se leaga de absolut toti baietii,si trebuie sa recunoastem...ca nu toti sunt chiar asa!
   Daca fetele care spun ca "toti baietii" sunt niste magari/ipocriti/badarani/animale...sau cum vreti voi sa le spuneti...daca acele fete au intalnit mai mult astfel de baieti e normal sa ajunga la concluzia ca "toti" sunt la fel,dar...sa fim seriosi...stiti si voi prea bine ca nu e chiar asa! O parte din ei...haideti sa o numim "majoritatea" sunt asa,dar sa nu uitam si de "restul",care sunt bagati in aceeasi oala degeaba!E drept ca baietii sunt cum sunt dar sa ne gandim si la varianta cealalta,varianta in care si fetele sunt de acelasi fel ca "acei baieti".Stiu,sunt baiat si poate ca unii ma vor critica ca de ce nu tin cu baietii,si poate ca fetele ma vor critica ca sunt misogin,dar sa recunoastem "Baietii nu sunt usa de biserica,dar nici fete nu sunt Cheie de biserica"...corect?!...eu de felul meu,imi place sa fiu impartial si sa dau dreptate acelor care chiar o merita! Sa revenim totusi la partea cu iubirea,ca doar de acolo am pornit toata discutia nu?!
   Daca exista fete care cred ca pe lume nu exista baieti care stiu sa iubeasca,sa fie romantici,ocrotitori si mai ales "sensibili"...ei bine...se cam inseala! Nu zic ca as fi eu "baiatul perfect",am si eu pe langa calitati,am si multe defecte! Dar sa recunoastem ca nu trebuie sa ii judecam pe baieti sau pe fete deopotriva,pentru simplul fapt ca nu varsa o lacrima atunci cand sufera! E drept ca fetele sufera mai mult dupa o despartire,dar pentru ca un baiat nu plange de fata cu lumea ca s-a despartit de o fata,nu inseamna neaparat ca nu a tinut la ea,sau ca nu a iubit-o cu adevarat,sau ca nu sufera...va spun eu...sufera...doar ca nu le place sa se arate! Sa spunem ca e o chestie de "masculinitate"...da...suferim si noi ca si voi,nu suntem chiar "de piatra"...si ca sa va dovedesc ca si eu am suferit si ca...inca mai sufar,mai rup o bucata din inima mea,imi sfasii iar sufletul cu amintiri dureroase si mai astern pe-o "foaie" o poezie,o parte din mine!...O poezie...pe care am facut-o in timp ce plangeam...
 
      "O vina..."

Si doar pe tine te-am iubit
Si o stiai prea bine
Stiai si tu cat te-am dorit
Si totusi ti-ai batut joc de mine

Si acum stau, stau si plang
Si asta doar din vina ta
Si toate visele-mi se frang
Si asta...tot din vina ta

Si-as vrea sa te mai vad odata
Si-as vrea suferinta sa-mi alini
Sa ma saruti iarasi ca alta data
Sa-mi tii obrajii in ale tale maini

Si mereu m-agat de orice speranta
Sperand ca intr-o zi va fi mai bine
Si doar asta imi doresc de la viata
Sa te intorci,sa ma iubesti pe mine

Dar toate astea sunt doar vise
Vise ce ma ucid incet in timp
Iluzii,sperante desarte,promise
Ce ma distrug in orice anotimp

Sa ma impac inca nu reusesc
Cu gandul,ca nu esti langa mine
Caci te-am iubit si te iubesc
Dar tu...tu nu m-ai iubit pe mine

Va trebui de-acum sa-mi vad de drum
Caci drumurile noastre s-au separat
Toate visele-mi sunt facute scrum
Iar tu din viata mea ai plecat

Stiu ca de-acum imi va fi greu
Stiu ca vor veni furtuni si ploi
Dar prin ce voi trece,voi trece doar eu
Nu tu,nu altii,nu "noi"

Iti multumesc pentru tot ce a fost
Pentru acele clipe si acel vis
Dar de-acum toate sunt fara rost
Caci "focul" dragostei s-a stins

Acum va trebui sa ne pedepsim cumplit
Va trebui sa ne pierdem in uitare
Cu toate ca am incercat si ne-am iubit
Va trebui s-o facem,chiar daca doare

Adio,acum iti spun chiar daca am doare
Adio sa-mi spui si tu acum
Chiar daca ma doare,vei deveni "uitare"
Adio spunem iubirii noastre prefacuta in"FUM"

Momentul romantic ideal...

   Azi,dupa o zi,sa spunem nu prea fericita,dar totusi normala...ca doar na...nu a fost nici chiar asa trista,am inceput sa ma gandesc iar la "visul meu"! Chiar inainte sa urc sus cu catelul,m-a sunat o prietena sa vorbim! Si m-a intrebat daca am reusit sa o "visez"...(ca...imi spunea de ceva timp,sa o visez)...din pacate nu am visat-o,dar i-am spus ca daca ar fi sa o visez,as avea un "vis" special pentru ea!Stati linistiti...nu e un vis erotic,nu sunt genul care sa ma gandesc imediat la prostii!I-am spus ca visul din care as vrea sa faca ea parte...ar fi visul "iubirii ideale"!Nu stiu sa va explic exact,e ceva de genul..."o clipa foarte romantica in doi,intr-un piesaj foarte romantic"...cam la asta ma refer eu cand spun..."iubire ideala".
   Da,banuiesc ca incepeti si voi sa credeti de-acum ca sunt mult prea visator,nu?!Ei bine...asa e...chiar sunt prea visator...si de ce nu...poate prea romantic pentru zilele noastre!Ca dupa cum se vede...nu prea se mai cauta romantismele la ora actuala!Dar sa revenim la "iubirea ideala" din viziunea mea. Pentru mine peisajul ideal ar insemna ceva de genul: "Noi doi,undeva la o cabana la munte,afara sa ninga linistit cu fulgi mari de zapada,totul sa fie alb in jurul nostru,iar noi sa stam inauntru,langa un semineu ...unde binenteles arde un foc mocnit,asa...ca sa fie cald! Iar noi,dupa o cina romantica sa stam imbratisati,langa un brad de craciun impodobit frumos, (ca doar toata actiunea se petrece undeva in jurul Craciunului...ca doar atunci e anotimpul bucuriilor etc),cum spuneam...noi sa stam langa brad,si sa fie mirosul specific acelei perioade,de brad...intelegeti voi! Si sa o tin in brate,langa geam,sa privim afara pe geam,sa vedem cum ninge afara,incet si frumos,sa auzi cum suiera vantul,sa o strang atunci mai tare in brate,sa se simta protejata,si sa nu-i fie deloc frig!Sa o privesc apoi in ochi,sa vad acea licarire a dragoste (daca ma intelegeti)...stiti voi sclipirea aceea de bucurie care se "citeste" in ochi atunci cand esti fericit,cand iubesti!Sa ii spun apoi cat de mult o iubesc,ce inseamna pentru mine si apoi sa o sarut incet si cu pasiune...si apoi...de aici fiecare continua visul cum vrea...eu...aici ma opresc pentru ca pana aici visez,asta reprezinta unul din momentele romantice ideale pentru mine! Aici oprim "visarea",si nu batem nici un apropo,e doar raspunsul la faptul ca nu am reusit sa o visez!...si...mai adaugam o poezie care...sa marcheze momentul:

  "Doua cuvinte..."

Doua cuvinte iti soptesc
Doua cuvinte,TE IUBESC
Caci din aceste doua cuvinte
Afli ce inima mea simte

Doua cuvinte minunate
Mai scumpe ca orice diamante
Mai pretioase decat orice safir
Mai frumoase decat petalele de trandafir

Cavalerii si printesele
Regii si reginele
Toti in soapta-ti spun "-Nu minte"
-"Cand spune acele doua cuvinte"

Oare pot doua cuvinte
Inima sa ti-o alinte
Oare ar putea vreodata
Sa-ti arate dragostea toata

Am sa-ncerc in fel si chip
Dragostea sa iti explic
Si de n-am sa iti explic tot
E pentru ca atata stiu, atat pot

Nu-ti pot oferi mai mult
Decat doua cuvinte si-un sarut
Un sarut dulce,fierbinte
De doua cuvinte sa-ti aduc-aminte

Ofera-mi doua cuvinte si-o privire
Si astfel imi oferi nemurire
Ofera-mi doua cuvinte si-un zambet
Si le voi pastra mereu in suflet

Si stiu ca inima-mi nu minte
Cand rostesc doua cuvinte
Ochii mei nu te-amagesc
Cand iti spun ca te doresc

Doua cuvinte,nu "te doresc"
Nici "te ador","te pretuiesc"
Din inima un lucru iti soptesc
Doua cuvinte,TR IUBESC

Pentru...o prietena...

 Ascultand o melodie foarte frumoasa,dupa o zi minunata,pot spune ca simt ca sunt cu adevarat fericit! Da...sunt fericit,chiar daca inca sunt singur,sunt fericit pentru ca eu imi gasesc fericirea in alte chestii simple!Vorbeam acum cu o foarte buna prietena care mereu ma face "tampit,cap de creta...etc"...si nu o face cu intentie rea...si...pot spune ca...oarecum stie ca-mi plac astfel de "alinturi" din partea ei! Cu toate ca ma "alinta" in felul ei...mereu imi spune si..."te chero bre"...iar eu ...binenteles ca ii raspund "si eu te Chealo bre"...pentru ca...asa "ne alintam noi"!
   E o fata care chiar daca a suferit mult,si a avut unele greutati, a avut totusi curajul sa le imparta cu mine!Si pentru mine chestiile astea conteaza foarte mult! E una dintre prietenele mele cu care discut mereu despre orice: trecut,prezent,viitor,greutatile mele...ale lor...etc! Si pentru ca are curajul sa vorbeasca cu mine despre toate astea...si pentru faptul ca-mi este alaturi in clipe grele dar si in cele bune,ca si celelalte prietena....pot sa afirm despre ea ca e un "ingeras" cu caracter de piatra! Pentru ea,si pentru celelalte fete care au ajuns sa ma cunoasca si sa ma inteleaga...le dedic urmatoarea poezie care sper sa le placa! "Da da bre...si eu te chero,pe tine..si pe celelalte!"...si-ti multumesc pentru ca existi si ca-mi esti prietena!

   "Pentru o prietena..."

Sa intalnesti acea lumina
Sa ai mereu doar zi senina
S-auzi mereu un "TE IUBESC"
Asta,din suflet iti doresc

Primaveri calde,frumoase
Numai zile luminoase
Ca natura inverzita
Sa fii mereu fericita

Pasarile sa iti cante
Glasul lor sa te incante
Si-ti doresc sa vezi mereu
Oriunde-ai fi,un curcubeu

Si sa fii iubita iara
Cum iubesti ziua de vara
Sa-mi zambesti mereu
Sa incalzesti sufletul meu

Toamna sa nu te-ntristeze
Cand frunzele-ncep sa se-aseze
Cand vezi copacii scuturati
Ochii sa nu-ti fie-nlacrimati

Iarna,cand o sa ninga
Nu vreau ca sufletul sa-ti planga
Vreau sa zambesti,caci totu`i calm
Si noaptea-i sfanta ca un psalm

Noaptea sa-ti fie linistita
Iar tu sa fii fericita
Alb va fi totul in jur
Caci sufletul ti-e pur

Caci ai o inima prea buna
Si nu e asa de ieri sau de o luna
De cand te stiu ai fost asa
Blanda,calda si frumoasa ca o stea

Sa uiti de tot ce te framanta
S-asculti cum stelele iti canta
Si la inima ta cea buna
S-ajunga o raza de luna

Asa esti tu,si te admir
Asemeni unui trandafir
Si,cat stelele pe cer vor straluci
Prieteni buni sper ca vom fi

Visez...

   As vrea sa incep prin a va pune o intrebare...si as dori ca cei care au bunavointa de a lasa vreun comment sa-mi raspunda si la intrebare: "Va place sa visati?".
   Ca sa fiu primul care raspunde la acea intrebare..."Da...mie imi place sa visez!" e unul dintre lucrurile pe care le fac zilnic fara exceptie!Nu stiu cum sa va spun...e ceva...atat de frumos,stiu ca e si rau sa fii tot timpul visator...dar ce pot sa fac?!...asta e firea mea!Recunosc,sunt un visator,poate oare cineva sa ma condamne pentru asta?...Nu stiu eu sa fac prea multe,dar ceea ce am facut pana acum,pot spune ca am facut bine (bine..nu spun eu...au spus altii)!
   Deci cum am spus,"nu stiu sa fac prea multe"...stiu doar sa visez,sa-i ascult pe cei suparati, si sa ii fac sa zambeasca!
   Dar haideti sa revenim la partea cu visatul.Cati dintre voi nu visati zilnic? Cati dintre voi nu visati sa aveti ceva,sau sa fiti altcineva?Oricum ar fi,ori ca visati la adevarata iubire,ori ca visati sa aveti un lucru,ori ca visati sa aveti o putere supranaturala sa spunem,ori ca va visati in persoana vreunei vedete sau mai stiu eu a cui...visati...si nimeni nu va poate lua aceasta "putere"! Aveti puterea de a visa,implicit aveti puterea de a trece peste multe greutati,pentru ca visul/visarea,va da speranta de care aveti nevoie ca sa mergeti mai departe!Va da speranta de care aveti nevoie sa va agatati ca sa credeti ca dupa o perioada grea...vine sigur...si ceva mai bun!...si ca sa marcam momentul,haideti sa mai punem o poezie!Fiecare viseaza in felul lui si la ce doreste,eu,in felul meu...

"Visez..."

Visez ca intr-o zi sa descopar paradisul
Visez sa pot inlocui c-un zambet,plansul
Visez sa fac o fapta buna in fiecare zi
Visez, dar nu stiu daca voi reusi

Visez si eu precum oricine
Visez sa fac mereu un bine
Visez,cand zbor,s-ating doi nori
Visez sa stau intins pe-un camp cu flori

Visez sa vad fluturi zilnic
Visez la zambetul unui copil mic
Visez sa pot zambi mereu
Sa fim fericiti si tu si eu

Visez la un soare mare si frumos
Visez la un cantec cald si duios
Visez la atata fericire
Ca as putea visa-n-nestire

E asa frumos sa poti visa
Sa crezi ca totul poti avea
As vrea sa va pot face sa visati
Grijile,in urma sa le lasati

As vrea sa puteti visa cu totii
S-aveti in suflet doar emotii
Acea emotie a unei bucurii pure
Caci va urma ceva ce-o sa va bucure

Ce-o sa va bucure va intrebati?
Nu,nu de la mine o sa aflati
O sa aflati atunci cand veti putea visa
Cand bunatatea in inima o veti avea

O amintire muta...

Ascultand aleatoriu melodiile din calculator,am dat peste o melodie care m-a facut sa-mi amintesc de perioada in care am iubit,acea perioada cand am iubit cu adevarat!A fost foarte frumos atunci,pur si simplu visam continuu,sau mai bine spus..."pluteam" pe aripile iubirii!
   Da...a fost frumos,dar a venit si inevitabila despartire!Mult am mai plans si am mai suspinat,multe ganduri m-au incercat...dar..pare ca am reusit sa imi revin,incet,incet pare ca-mi revin!Treaba a fost ca melodia respectiva...m-a facut sa-mi amintesc de perioada in care sufeream...ca doar...na...stim cu totii cum e sa suferi din iubire! Intr-un fel ma bucur ca a trecut acea perioada grea in care nu vroiam sa mai zambesc deloc, dar pe de alta parte...o regret! Stati sa ne intelegem...nu o regret in sensul ca as vrea sa plang iar...ci...o regret in sensul ca simt ca imbatranesc...pare ciudat nu?!...la 20 de ani...sa simti ca imbatranesti?!...ei bine...se poate...si pentru ca regret "dragostea pierduta",si timpul "tineretii"...am zis sa exprim acel sentiment din acea perioada!...

   "O amintire muta..."


Si toate-acum sunt amintiri
Timpul s-a scurs,toate s-au dus
Doar lacrimi durere,dezamagiri
Caci clipele bune au apus

In lacrimi,acum ma regasesc
Uitand incet ce-a fost frumos
Caci te-am iubit si inca te iubesc
Dar ce-a fost frumos,acum e dureros

Au fost minute,clipe,amintiri minunate
Care pe viata mereu ne vor lega
Dar,amintirile-mi sunt zdruncinate
Caci misterul dragostei nu-l vom dezlega

Iar amintirile acum mi-s chin
Care ma sfasie in timp incet
Si ma distruge putin cate putin
Facandu-le sa para un regret

Tandretea,dragostea,sarutul
Cu care odata ma copleseai
Au devenit amintiri cu timpul
Caci langa tine nu ma mai doreai

Si te-am iubit,te voi iubi
Caci prima dragoste nu se uita
Si nu stii,dar in curand vei sti
Ca am devenit o amintire Muta

Richard Marx - One more time
Asculta mai multe audio Muzica

E toamna iar..

   Acum am realizat ca "Toamna" incepe sa-si intre in drepturi! Incepe frigul,ploile,toate incep sa "moara"...desi stiu ca toate aceste chestii sumbre sunt trecatoare,parca ma intristeaza!Cand vad ca toate frunzele cad,copacii incep sa para tristi si istoviti,frigul ii face sa para atat de tristi si de suparati,pamantul pare din ce in ce mai greu,si parca tot acest anotimp este un anotimp al "plangerii"!
   Nu spun nu...ador si toamna, ador "covorul aramiu pe care-l poarta pamantul",ador si ploile,nu stiu de ce...dar...e relaxant oarecum...e frumos sa vezi cum ploua...dar recunosc ca...desi imi plac toate astea...totusi...ma si intristeaza!
   Daca esti de unul singur,si trecut si printr-o despartire grea,toamna, o sa ti se para un iad,o sa crezi ca tot ce vezi e trist din cauza ta,ca nu mai vrea nimeni sa-ti zambeasca,o sa vezi ca...pana si stelele si luna par mai reci si mai distante!Da...toate sunt triste,toate se sting incet,dar...stim ca toate astea sunt treactoare...la fel ca si anii nostri!...A mai trecut o toamna...am mai scris o poezie:

"E toamna in al meu suflet..."

Afara-i frig si innorat
Si ploua in al meu suflet
SI sunt trist si-n-gandurat
Si nu mai am nici un zambet

E totul gri si pare trist
Si toamna iar apare
Asa cum un adevarat artist
Apare si-apoi dispare

Primele picaturi au inceput
Deja,incet sa cada
Si ca un pictor priceput
Picteaza-ntreaga strada

Vantul bate usor
Creand astfel mirajul
Ca,topindu-se de dor
Ingheata peisajul

Nu am lacrima nici zambet
Caci ploaia le acopera
Aud incet,in gand,un urlet
Caci inima durerea o descopera

De asta sunt indurerat
Si-am ganduri pesimiste
De fericire am uitat
Si scriu doar versuri triste
 
Max Richter - Autumn Music 2
Asculta mai multe audio Muzica

Iubita ideala...

Ascultam acum o melodie mai veche...de dragoste...si mi-am adus aminte ca...am iubit si eu odata!Mi-am amintit ce frumos era sa iubesti,sa te simti iubit,cu adevarat foarte frumos!Cat as vrea sa mai simt iar iubirea...dar...din pacate momentan nu se poate,dar stiu ca va veni si ziua in care voi iubi iar...si voi fi fericit!
Da...am iubit,dar se pare ca am iubit eu mai mult decat "ea"...si...nu a iesit asa cum mi-am dorit eu! Dar oricum, inca mai pastrez viu acel sentiment,acea senzatie,acel vis!Inca mai iubesc,chiar daca nu am pe cine (momentan),dar simt ca iubesc si pana cand voi descoperi ce...va mai spun o poezie ca doar asa e frumos nu?!Poezia este dedicata..."iubitei ideale"...in viziunea mea...ca...doar sunt om si am si eu o "iubita ideala"!

"Iubita mea..."

 Sa-ti spun iubito ce-am in gand?
As vrea sa-ti spun dar nu stiu cand
Oare chiar simt...sau sufletul ma minte?
Oare ce sunt aceste sentimente?

N-am mai vazut un chip asa frumos
N-am intalnit un glas asa duios
Stelele si luna-ncep sa tresara
Cand tu mi-apari in cale iara

Ma pierd si ma si balbai
De la primu cuvant pe care-l spui
Mereu cand te vad raman blocat
Caci frumusetea ta m-a fermecat

Cum de tresar si-ncremenesc?
Cand in departare te zaresc
Cum poate oare a ma-ngheta
Zambetul,privirea ta?!

In ochii tai vad doua stele
Ce-alcatuiesc cheia inimii mele
Si ale tale minunate buze
Care sunt ca niste muze

Cine-a cladit aceasta faptura
Care inima mi-o fura
Oare cat s-a chinuit sa-nvete
Sa creeze atata frumusete

Vocea ta dulce si divina
La care luna si soarele se-nchina
Mangaierea ta catifelata
Oare de unde-a fost furata?

Esti din basme sau povesti?
Caci Doamne,prea frumoasa esti
De unde esti...de-unde-ai venit?
Caci prea tare m-ai vrajit

Te-admira toate fapturile
Te-admira printii si printesele
Sirenele si zanele
Si eu alaturi de ele

Esti oare o iluzie
Sau poate o halucinatie
Esti ca un corp ceresc
Si simt ca inebunesc

Inebunesc gandindu-ma la tine
Gandindu-ma ca nu esti langa mine
Un singur lucru imi doresc
Imi doresc,o secunda sa-ti vorbesc

Am sa-ti zic ceea ce simt
De fapt n-am sa-ti zic ci am sa-ti cant
Acum stiu ce inima-mi simte
Si stiu ca sufletul nu minte

Asta,e cu adevarat ce simt
Si crede-ma,caci nu te mint
Simt cum in mine fluturi traiesc
Si vreau sa-ti spun ca "TE IUBESC"

Tot ce e "SIMPLU...COMPLICAT"...

    Mereu m-am intrebat..."De ce oamenii nu mai sunt fericiti?". Asta este una din intrebarile mele "simple" dar care "complica" mult viata mea...si poate si a altora!Sunt intrebari simple la prima vedere,dar...nu au un raspuns atat de simplu,ci mai degraba...mult prea complicat pentru capacitatea mea de intelegere!
    Nu stiu daca a-ti observat ca,in ziua de azi, oamenii nu mai cauta fericirea acolo unde ar trebui...ci...o cauta acolo unde nu exista! Oamenii din ziua de azi si-au complicat foarte mult existenta,fapt care...sincer sa va spun...ma doare!De ce nu pot oamenii sa uite pentru o secunda de "bani/faima/putere...etc"...si sa se bucure de ceea ce au in jurul lor,de persoanele pe care le au in jurul lor, de natura, de tot ce e frumos,de ce oare nu pot face asta?!...e chiar asa de greu sa gasesti "fericirea" intr-un rasarit/apus de soare? sau in "minunile" ce le numim flori? sau in zambetul gingas al unui copilas?!Da...pentru unii e greu pentru ca ei inteleg ca fericirea se gaseste in "bani/faima/putere...etc". Mare greseala au facut,pentru ca au pierdut notiunea de "a fi fericit"...iar acum stau toti si se intreaba de ce "nu-mi merge bine?, de ce mi-e atat de greu?...sau...ce rost mai are sa traiesc daca nu pot fi fericit?"...o mica poezie am facut si pentru aceste..."intrebari"...si sper ca am nimerit si sfatul!
 "Tot ce e simplu...complicat"
Am incercat sa aflu,am cautat
Tot ce e simplu complicat
In lung si-n lat am colindat
Pe toata lumea am intrebat

Multe explicatii mi s-au dat
Dar,care nu m-au ajutat
Mult am mai stat si-am meditat
Sa aflu ce e simplu complicat

Dupa ce multi au plans neincetat
Cu lacrimi totul au spalat
Si in dureri s-au cufundat
Abia atunci am realizat

Omul, prea multe a intrebat
Si astfel viata i s-a complicat
De fericire a uitat
Si tot ce-a fost simplu, s-a complicat

Si-acum cand nimeni n-are nimic de dat
Eu va mai dau un ultim sfat
Traiti-va viata asa cum a-ti visat
Traiti-o simplu nu complicat

Caci viata-i grea e-adevarat
Si pare simplu complicat
Dar viata-i frumoasa va spun curat
Pentru ca-n viata nimic nu-i simplu complicat

Ce fac eu cand sunt suparat! (Dulcele meu cosmar...)

Multi se intreaba cum de sunt mereu asa de calm si de bine dispus!Ce-i drept...nu e foarte greu,adevarul e ca nu e greu, mie unu spre exmeplu nu-mi place sa ma cert cu nimeni, si evit mai tot timpul certurile si lumea proasta care cauta mereu un motiv de "harta"...in felul asta...nu ma enervez, si reusesc sa ma pastrez calm...mai tot timpul!
   Dar sunt si situatii care ma depasesc si atunci nu mai rezist si ma enervez,e drept...ma enervez rar...dar si cand o fac...e de rau! De cele mai multe ori cand ma enervez,caut sa ma calmez repede, pentru ca nu se stie ce poti face,sau ce poti spune cuiva la suparare, cuiva...care poate incearca sa te calmeze,iar tu pe moment nu-ti dai seama..si spui ce nu trebuie!
    In astfel de momente trebuie sa fac ceva ca sa ma linistesc,si de multe ori fac aceeasi chestie...incerc sa scriu o poezie,in care sa exprim, sa descriu exact acel sentiment!Uitati o poezie scrisa la suparare:

"Dulcele meu cosmar"...

Sa crezi intr-o zi ca ai fost ucis
Si ca tot ce ai trait,pana acu a fost un vis
Sa fii lasat in intuneric,abandonat de toti
Sa-ncerci sa lupti cu toate,sa vrei si sa nu poti

Sa simti ca-mbatranesti
ca sufletul iti moare
Sa simti ca-nebunesti
ca te pierzi incet in uitare

Sa te simti mereu folosit
Sa nu-ti stii scopu-n-viata
Sa nu te simti vreodata-mplinit
Sa crezi ca fericirea a atarnat de-o ata

Sa te simti uitat de toti,lasat in voia sortii
SA vezi viata,numai prin ochii mortii
Sa te simti incoltit,si atacat de toti
Sa crezi ca ti-e mai bine,numai printre cei morti

Sa cauti alinarea si nimeni sa ti-o ofere
Sa simti ca sufletul tau,a incetat sa mai spere
Sa simti in tine,continuu numai ura
Sa crezi ca viata ta a fost doar o tortura

Sa cauti o speranta de care sa te-agati
Nimeni sa nu te-ajute sa te respinga toti
Sa simti ca orice clipa seamana c-un calvar
Sa simti asta-n-continuu iar si iar

Sa simti aceasta durere,pe care o simt eu
Pentru ca asta simte zilnic sufletul meu
Asta e viata mea,dulcele meu cosmar
Dupa fiecare clipa dulce,astept si gustul amar