Moartea lui Arlecchino...

                                      "Am fost zambet si lacrimi pe acelasi obraz
                                       Am fost ras si durere si vise
                                       Am fost pus pe sotii si plin de haz
                                       Si-acum sunt trist ca genele-nchise"

    Azi,sunt suparat...atat de suparat incat...nu-mi mai arde sa mai spun prea multe,asa cum o faceam de obicei!Azi,nu voi mai spune nimic...caci o parte din mine a mai murit!Timpul trece si nu se va mai intoarce niciodata inapoi pentru nimeni,regret unele lucruri,sunt nostalgic cand vine vorba de liceu si multe altele...azi...sunt suparat...azi...doar voi posta poezia care-mi va descrie starea!Sper sa va placa...


     "Moartea lui Arlecchino..."

 De ce vreti sa ma cred un sfant
Ce rost au oare aceste vorbe-n vant?
Ce rost am eu pe acest pamant?
Conteaza oare cum sau cine sunt?

Oare chiar sunt atat de bun?!
Oare conteaza mereu ce spun?
Oare nu sunt si eu un om comun?
De ce pare viata asta un surghiun?


                                          Si viata mea e ca un chin
                                          Pe care as vrea sa mi-l alin
                                          Un izvor al durerii ce curge lin
                                          E un izvor adolescentin

                                          E un izvor care nu seaca
                                          Ce ma va mistui mereu
                                          Dar azi timpul n-o sa mai treaca
                                          Caci astazi ma voi stinge eu

                                          Acum voi disparea in intuneric
                                          Si-mi voi lua chinul cu mine
                                          Ma voi duce in peisajul meu feeric
                                          Poate asa,va v-a fi mult mai bine

                                          In adancuri am ingropat sufletul
                                          Caci prea mult se chinuia
                                          Iar de pe fata am sters zambetul
                                          Care durerea-mi ascundea

                                          De ma veti striga,nu voi auzi
                                          De azi nu mai simt nimic,am inlemnit
                                          De azi nimic nu ma va mai incalzi
                                          Caci Arlecchino...a murit!